E soare.... Acusi e 1 aprilie si toata natura se vede cum a reinviat. Numai noi ,nu! Stam in case , la adapost cu speranta ca poate se va termina mai repede nebunia asta cu Coronavirusul. Nu e de glumit! Auzim la stiri, in media in fiecare zi de sute de cazuri noi, si cateva decese. Unii sunt batrani, au si alte boli, dar altii sunt tineri , fara boli( cel mai recent caz- 39 ani in Romania, si bebelus de 1 an in SUA), iar asta ar trebui sa ne faca mai responsabili.
Nu ma panichez asa usor, si mereu am fost o fire pozitiva si tare, care nu s-a dat in laturi de la greutati.Dar acum parca imi e atat de dor!!! Dor de zilele cand ma plimbam cu fetita mea in parc, cand soarele imi mangaia parul si ma incalzea, dor de ciripitul pasarilor, dor de duminicile in care mergeam la Biserica, dor de zilele in care imi vizitam parintii si pe cei dragi.
Ce nu am da acum sa le putem face din nou!! Traiesc cu speranta ca se vor termina toate, dar gandul ca inca 2 luni am putea fi sechestrati la domiciliu ma infioara. Sunt o persoana activa, careia nu ii place sa stea in casa. Doar vremea rea ma putea tine in casa inainte.
Bineinteles ca voi respecta intocmai regula de a sta in casa, si putinele dati cand ies afara e pentru a face mici cumparaturi de la magazinele de langa casa. Si atunci ma bucur cat de cat de aerul curat de afara, desi ies cu o tristete in suflet: vad parcul gol, strazile pustii ca in zilele de duminica . Atunci stiam ca doar duminica e mai liber orasul si ma bucuram parca sa il vad asa, neplacandu-mi aglomeratia. Dar acum parca imi e dor de toata agitatia si toti oamenii pe care ii intalneam pe strada.
In casa ce poti face? Totul a devenit parca o mare rutina: faci mancare, curatenie, te joci cu copiii, mai citesti o carte daca ai timp, mai navighezi pe net, te mai joci pe telefon... dar zi de zi te saturi si parca astepti cu nerabdare ziua cand vei auzi la tv: "Gata!! Puteti iesi din case, pandemia s-a incheiat!"
Stiu...mai e mult pana atunci,dar cu rabdare vom reusi sa trecem si peste acest obstacol.Stand in casa nu pot sa nu fiu furioasa pe cei ce sunt inconstienti si ies din case raspandind virusul sau mai rau imbolnavindu-se pe ei sau pe cei dragi. Pai bine, dragilor, noi cei cu copii mici rezistam , voi nu puteti? Vedeam la tv zilele trecute un domn trecut de 45 ani, deci in grupa de risc oarecum, care cu atata nonsalanta spunea ca el nu poate sta in casa!! Tu nu poti??? Dar noi astia cu micuti care au nevoie de plimbare, de vitamina D pe care o iau de la soare ( si nu imi ziceti ca se poate si de la geam sau din balcon!!),care au nevoie sa faca miscare sa isi consume energia, noi cum putem???
Mai vad alti inconstienti care ies chipurile dupa mancare dar ajung pe la magazine de bricolaj!! Pai de acolo iti iei tu paine? Si pe langa paine ti s-au lipit de mana niste saci de ciment, sau cutii cu gresie,nu? Stiu, veti spune ca lucreaza in casa sa isi omoare timpul, dar si eu as lucra si as reamenaja, dar daca s-a zis clar sa nu iesim in alte locuri , sa evitam deplasarile inutile , de ce totusi facem aceste lucruri? Numai pentru a prelungi toata aceasta carantina?
E Postul Pastelui si in fiecare an mergeam in Saptamana Mare la Denii. Anul acesta va fi o perioada mult mai trista in care nu voi putea participa la ele, si nici la slujba Invierii. Urmaream zilele acestea transmisiuni religioase ale slujbelor , si o mare tristete ma cuprindea cand vedeam doar preotul savarsind slujba si Biserica goala, eventual doar cantaretul mai era. Si ma gandeam : ce bucurie pe cantareti, cei de la strana care si in aceasta perioada grea pot participa la slujbe!
Si nu am putut sa nu ma gandesc ca uneori fiind in Biserica ne fugea gandul si la alte lucruri, alte probleme si nu eram conectati 100% la ce se spune sau canta acolo, iar acum cand suntem acasa cat de mult ne gandim la atmosfera de acolo si ca puteam fi mult mai atenti la slujbe si sa lasam deoparte grijile lumesti!
Ca sa imi fac statul in casa mai usor , cand simt ca ma apasa toate grijile ascult rugaciunile si postarile de pe acest canal:
Calea spre Mantuire, un canal realizat cu binecuvantarea Parintelui Calistrat din Iasi . Vocea blanda si calda a Gratielei, imi mangaie sufletul si imi face zilele mult mai usoare. Va invit sa o ascultati si sa va abonati daca doriti .
Sper doar ca la terminarea acestei epidemii sa fim mai buni, sa apreciem mai mult lucrurile sprirituale si nu numai pe cele materiale, sa nu mai alergam dupa haine de firma, dupa averi, dupa case cat mai mari si pompoase, ca la urma urmei la ce ne ajuta acum daca ai haine pe care nu ti le mai vede nimeni, daca ai o casa mare dar e goala , fara familie si prieteni alaturi?